În noaptea aceea în acea primă noapte m a strîns în brațe spasmodic Eram ca două ființe care se îneacă și se agață una de cealaltă ca să se salveze Trebuie că asta făceam fiecare avea nevoie de celălalt ca să nu cadă în propriul hău și să dispară Ajută mă să nu dispar În mintea mea se făcuse întuneric un întuneric bun și nu mi mai era frică de el Nu trebuia să adormim Trebuia să rămînem treji pînă la capătul celălalt al nopții Dar corpurile deveneau tot mai grele Nu trebuia să alunecăm în somn nu trebuia să adormim cine iubește nu doarme tresăream iar ziua părea tot mai departe tot mai lipsită de strălucire Ce ar fi putut aduce cînd noaptea adusese deja totul o iubire proaspătă ca un leș cald?


10 thoughts on “Ajută mă să nu dispar